Cauta

duminică, 20 mai 2012

Imbratisarea

De multa vreme ma framanta tema aceasta, IMBRATISAREA si m-am gandit sa ma informez, sa caut materiale si altele despre ea si intr-un final a rezultat aceasta postare, sper sa va placa si sa va fie de folos!

Exista momente in viata cand ne simtim epuizati, pierduti in avalansa problemelor si responsabilitatilor zilnice. Si-atunci cand nu mai avem nicio putere, cand tot ceea ce era de controlat ne-a scapat din maini si cand cei pe care ne bazam au “disparut” uitand cu totul de noi, cand nimic nu mai pare a avea vreun sens, ce mai ramane de facut? Ce mai poti face cand esti la pamant?

Multi dintre noi cadem in panza de paianjen a gandurilor negative, ramanand acolo prizonieri ai depresiei, fara speranta. Si in agonia dintre viata si moarte, la cumpana dintre “a fi cineva” si “a fi nimic”, ne aruncam ochii pe un copac ce se zareste in departare. Si ramanem, pentru o clipa, cu gandurile tintuite de imaginea maretiei lui. Cata viata! Un copac care nu are puterea de a vorbi dar care spune foarte multe, pur si simplu ne fascineaza. In el se afla implantate parca, toate codurile nedescifrate inca, ale Universului. Toate gandurile se opresc, fiind doar Tu si El, intr-o contopire perfecta. Simti cum acesta te simte pe tine si, pentru o clipa, te invaluie in energia lui, printr-o imbratisare plina de iubire.
Ai simtit vreodata asta?
Poate ca nu te-ai gandit niciodata ca un simplu copac ar putea fi atat de viu, radiind atata energie cat sa poata sa te scoata pe tine, omule, din paienjenisul propriilor tale cosmaruri existentiale. Dar poate. Nu o data am simtit energia si viata din spatele a ceea ce pare a fi “adormit pe vecie” si iubirea din interiorul a ceea ce pare a fi “indiferenta pura”. De fapt “nimic nu e ceea ce pare a fi” se dovedeste a functiona foarte bine in zilele noastre iluzorii. Gandirea incepe sa isi arate limitele in acest haos a lui “a fi” sau “a nu fi” care ne domina existenta. Si daca gandirea pe care ne bazam atat de mult esueaza, ce ne facem noi?
E o intrebare al carui raspuns nu se poate gasi in mintea noastra dar exista deja in simturile noastre.
Deci sa incercam cu simturile.
Ce inseamna a simti? Inseamna sa-ti abandonezi gandurile in favoarea senzatiilor si sa-ti abandonezi Ego-ul care te face sa te simti atat de individual si de singur, in favoarea iubirii unificatoare, care te face sa pulsezi in acelasi ritm cu celalalt, pana la o dizolvare completa. Ai experimentat in viata ta o imbratisare totala, in care sa nu te mai gandesti la nimic, dandu-ti voie sa te pierzi cu totul in bratele celuilalt ca si cum ar fi insusi Tatal Ceresc?
Poate ca Da poate ca Nu. De cata incredere ai nevoie pentru a face asta? Totala!
Putini oameni sunt dispusi sa se abandoneze complet intr-o imbratisare infinita. In majoritatea cazurilor, cand doi oameni se imbratiseaza parca stau cu ochii pe ceas: “o fi prea mult? sa ma retrag? ce-o gandi celalalt despre mine?” Dar aceea nu e o imbratisare ci doar o imitare a ei, de complezenta. O adevarata imbratisare nu permite mintii a se mai gandi la ceva. Mintea nu mai are loc in acest cadru. Ea dispare odata cu Egoul tau si cu tine. Intr-o imbratisare totala Tu nu mai existi. Poate doar in primele minute cand incepi sa te deschizi sufleteste catre celalalt. Dar in timp ce sufletul tau se deschide precum o floare la soare si inima ta se umple de caldura dulce si energizanta a sentimentelor, atunci poti simti cum trupul tau se topeste incet-incet in celalalt si cum sangele tau incepe sa curga parca prin trupul sau, in timp ce pielea se dizolva. Toate barierele fizice se descompun prin intermediul senzatiilor, fiecare putandu-l simti pe celalat ca pe sine insusi. Individualitatea dispare astfel ca, Tu si El / Ea nu mai exista. Imbratisarea totala poate transcede legile fizicii prin intermediul senzatiilor, deoarece ea iti da senzatia transformarii din fizic in sufletesc. Si daca la inceput percepem ca doua trupuri se imbratiseaza, dupa o anumita perioada de timp, cand sufletele se deschid larg, asistam la o imbratisare a sufletelor si la o contopire a lor. Doua suflete devin unul iar acela se dizolva si el in Infinit, in Spiritul Universal. Acest proces de contopire cu Infinitul prin intermediul celuilalt are un rol psihoterapeutic extraordinar. El indeparteaza toate mizeriile psihice acumulate in timp de-a lungul existentei noastre, curatandu-ne sufletul impovarat de ele precum un izvor de munte cristalin. Iubirea pe care o poti simti prin intermediul imbratisarii, alunga anxietatea care ne facem sa ne purtam atat de bizar uneori, devenind rai fara sa vrem. Ea ne hraneste cu energie vitala si ne da sentimentul de apartenenta la marea familie care este omenirea si viata. Abandonandu-ne imbratisarii, deci iubirii, ne simtim “acasa” . Mai acasa decat te-ai simtit vreodata in viata ta in cel mai minunat loc de pe pamant. Pentru ca adevaratul “acasa” se afla chiar in centrul fiintei tale cu care este conectat intregul Univers Divin.

“Dumnezeu este iubire”. Daca vrei sa-l simti pe Dumnezeu, experimenteaza sentimentul de iubire care curge prin sufletul tau, al meu si-al fiecaruia dintre noi prin intermediul imbratisarii totale si vei putea percepe cu toata fiinta ta, intreaga forta, energie si maretie a Creatiei si a Divinitatii. Imbratisarea totala este infinita. Ea nu se poate cronometra. Prin intermediul ei poti patrunde intr-o alta lume, a senzatiilor si a sentimentelor. In aceasta lume timpul nu exista. De aceea clipele frumoase si pline de dragoste par a se scurge atat de rapid. Atunci cand iesi din acea atmosfera sentimentala trecand in cea mentala, te uiti la ceas si spui: ”iata cat de mult timp a trecut!” desi tie ti s-a parut ca s-au scurs doar cateva clipe. Cateva ore au trecut in cateva minute. Si e adevarat. In dimensiunea sufleteasca timpul parca sta in loc. Nu mai poate fi perceput. Notiunea de timp este o inventie a mintii si nu a sufletului. Ea nu se poate traduce in sentimente. Deci iata o modalitate de-a opri timpul, pastrandu-ne tineretea! Iubirea e secretul. Se poate vedea cu ochiul liber ca persoanele care iubesc intens si total, bucurandu-se din plin de dragostea lor, parca intineresc. Timpul nu le mai afecteaza. El se scurge dar viata lor nu. Pentru ca in viata lor exista atat de multa iubire incat timpul sta in loc. Exista oameni care isi traiesc viata mai mult prin intermediul sufletului decat al mintii materialiste. Ei au reusit sa-si educe mintea sa gandeasca pozitiv, fiind intr-o armonie perfecta cu sufletul si inima lor deschisa si plina de dragoste. Ei iubesc viata, iar viata ii iubeste pe ei. O prietenie minunata intre om si viata, intre om si Creatorul sau.

Sa invatam, asadar, sa iubim, sa ne deschidem sufletul, in relatiile noastre, cat mai mult si cat mai total, ca intr-o imbratisare infinita ce transcede timpul. Sa incetam a ne mai gandi cu suspiciune “dar daca voi suferi?”. Nu dragostea ne face vulnerabili ci lipsa ei. In lumea iubirii nu exista suferinta. Cosmarul relatiilor dintre multi indragostiti este datorat unei lupte continue dintre doua minti si nu dintre doua inimi. Sentimentele nu se lupta ci doar gandurile. Asa ca, patrunzand in universul interior al sentimentelor, gandurile nu mai au ce cauta. Acolo, in sufletul nostru, este un lacas sfant a carui sfintenie trebuie respectata cu toata fiinta noastra. Sa nu lasam gandurile sa ne murdareasca acest lacas sfant. Sa protejam dulceata sfanta a iubirii din sufletul noastru de amarul gandurilor ce-o ameninta. Energia vitala a iubirii din suflet este un dar divin care se cere pazit cu sfintenie de fiecare dintre noi. Ea este sursa fericirii noastre, a tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Traind in iubire fata de toti semenii nostri ca-ntr-o adanca imbratisare, totala si plina de incredere, putem transcede suferinta si nevoile continue ale mintii si trupului pe care-l purtam.

Imbratiseaza-ti semenii, asadar, dragul meu cititor, cu toata dragostea! Fiecare om tanjeste in sinea lui dupa o imbratisare calda, plina de iubire. Daruieste-o fiecarei fiinte cu care poti stabili un contact sufletesc. Viata curge pretutindeni in jurul nostru. Imbratisaz-o, si viata te va imbratisa la randul ei, cu toata dragostea divina care o poarta!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu